Mesajele motivaţionale

Citesc zilnic  pe Facebook mesaje motivaţionale. Unora le dau like, pe altele le transmit mai departe. Azi m-a pălit epifania: adicătelea io nu-s în stare să scriu ceva motivaţional, ceva cutremurător de adevărat şi general valabil?

          Nu, pentru că eu nu deţin o pagină cu zeci, sute sau mii de abonaţi, care să considere că postările mele îi ajută să devină mai buni, mai frumoşi, mai bogaţi, mai nu-ştiu-cum. Ghinionul meu este că habar n-am cum să-mi promovez ideile, bune sau rele, împachetându-le în celofan colorat şi foşnitor.

          Mi-am dat seama că prin “like”-uri şi “share”-uri cei mai mulţi dintre noi avem impresia că-i ajutăm pe cei din lista de prieteni să-şi deschidă ochii asupra unor probleme existenţiale nesoluţionate. “Fii un bun prieten!”, “Nu-ţi mai bate, bă, copiii!”, “Viaţa e chiar superbă!”, “Animalele au nevoie de ocrotirea noastră!”, “Nu mai tăiaţi pădurile, că vine ursul peste voi!”, “Naşpetelor, chill, bărbaţii vă iubesc fiindcă aveţi calităţi ascunse, numai de ei ştiute!”, şamd, şamd.

          Încet dar sigur tindem să ne amăgim că ne lecuim spleen-urile, ne lămurim dilemele şi ne facem datoria faţă de cei din jur DOAR şeruind şi lăikuind.

          Părerea mea este următoarea (accept bineînţeles şi critici):

-         dacă vrei să fii un bun prieten, mai dă şi tu câte un telefon, fă-ţi timp să te întâlneşti la o cafea sau un suc cu ăla de-l numeşti prieten şi, nu în ultimul rând, nu-i trage un şut în fund unui prieten care odată în viaţă nu a putut să-ţi servească interesele

-         educă-ţi copiii aşa cum îţi dictează intuiţia, pornind de la intenţiile tale bune ( că doar de aia ai făcut copii, la naiba!), nu mai citi cărţi scoase de unii care fac bani mulţi explicându-ţi cum să-i explici bebelului tău că trebuie să-şi pape legumele din farfurie, dacă te apucă nervii şi-i tragi ăluia mic o palmă, trage-ţi şi ţie una, ca să vezi cum se simte şi dacă vrei să nu mai stea ţintuit în faţa TV-ului, stinge-l şi scoate-l din priză. Fii un părinte responsabil urmându-ţi propriile porniri, făcând apel la amintirile tale din copilărie şi nu la experienţele altora!

-         viaţa nu e întotdeauna superbă, hai să nu ne amăgim, există momente în care trebuie să cădem, aşa cum există şi momente în care trebuie să ne ridicăm, cu sau fără ajutor. Curba lui Gauss, băi nene, curba lui Gauss.

-         animalele pot fi ajutate prin donaţii în bani sau hrană. Scurt, clar, cuprinzător şi la obiect: caută o asociaţie de protecţie a animalelor şi du-le un sac de hrană uscată sau bani pentru medicamente. Atât.

-         dacă vrei să protejezi pădurile, ieşi în stradă atunci când se organizează marşuri, participă la acţiuni de împădurire şi, în general, ai grijă de pădure atunci când o străbaţi.

-         dacă îţi este milă de oamenii săraci, bagă şi tu câteva ore de voluntariat în cadrul unei asociaţii sau fundaţii caritabile. Nu le da bani cerşetorilor pe stradă, donează suma aia de 2 Euro prin sms, donează 2% din impozit, fă ceva concret, în cunoştinţă de cauză. Nu de la bogătaşi se adună sumele necesare întrajutorării amărâţilor, ci de la unii ca noi.

-         treaba cu femeile mai puţin frumoase trupeşte e simplă: dacă au norocul de a avea un partener de viaţă care să le iubească aşa cum sunt, bine şi dacă nu, ghinion.

Exemplele de mai sus sunt poate cele mai grăitoare dintre cele pe care le-am putut eu citi. Nu dau sfaturi, nu critic şi nu încerc să demontez nimic, încerc doar să ofer alternative concrete la dilemele pe care unii poate că le au. Pe de altă parte, sunt convinsă că absolut toţi cei care vor citi aceste rânduri au gândit măcar o singură dată la fel ca mine.

          Da, da, viaţa poate fi frumoasă, dar numai dacă avem noi grijă să fie aşa.