Ziua de ieri începuse destul de
rău: mă durea gâtul, aveam
urechile înfundate şi afară era ceaţă.
Am ajuns la grădiniţă niţel cam indispusă şi
mă străduiam foarte mult să-mi intru în ritm. La un moment dat s-a deschis uşa
şi a intrat o fetiţă din grupa
mea, ţinând în mână o cutie roşie. S-a
apropiat de mine şi mi-a spus: “Mama a făcut aseară brioşe şi eu i-am zis că vreau să-ţi aduc şi ţie câteva.” Brioşele erau frumos încolonate în cutiuţă, culcate pe un şerveţel colorat. M-am bucurat, i-am mulţumit, dar n-am întrebat-o de ce a vrut să mi le aducă. Ştiam de ce şi nu avea rost să determin copilul să verbalizeze un gând atât de limpede: pur şi
simplu îi sunt simpatică.
Mi-am dat
seama din nou că-mi place să primesc lucruri, fără să fiu materialistă. E vorba de
surpriza momentului şi nu de valoarea obiectului. Mi s-a întâmplat să fiu întrebată ce fel de cadou îmi doresc de ziua mea, sau să
anticipez ce urmează să primesc. În alte dăţi cunoşteam valoarea cadoului,
simţindu-mă oarecum
jenată (“Aoleu, câţi bani ai
cheltuit...”).
E foarte ciudat faptul
că-mi place să dăruiesc lucruri în mai mare măsură decât îmi place să primesc. Parcă nu stă în firea omului. Mi s-a întâmplat însă de multe ori ca în momentele în care speram să obţin o reacţie pozitivă,
feedback-ul să fie nul: o privire goală, o faţă fără nicio reacţie, un răspuns “Mulţumesc, o să mă uit mai târziu.”, sau pur şi simplu un “Nu am nevoie de aşa ceva.”
Cu toate astea nu m-am
potolit, pentru că îmi ies în permanenţă în cale lucruri care se cer dăruite, iar eu nu mă pot abţine .
Declar însă sus şi tare
că şi mie-mi place să primesc lucruri: brioşe, gablonţuri, cărţi, parfumuri,
poşete, bileţele de amor, haine,
felicitări scrise strâmb, telefoane mobile, ciocolată cu caramel, ceasuri sclipicioase,
eşarfe, şosete colorate, pantofi comozi, loţiuni tonice şi aş putea continua lista până mâine.
Sunt femeie, îmi plac
lucrurile şi-s mândră de asta!
Orice femeie care declară altceva (“Eu apreciez doar
sentimentele şi bunele intenţii.”) spune o mare, mare minciună. E ca şi faza aceea cu bărbaţii care, fiind însuraţi cu vreo hâdă delăsătoare, se
autoamăgesc cu sloganul conform căruia doar sufletul contează.
Hai să fim serioşi: bărbaţilor le plac femeile îngrijite iar femeilor le plac lucrurile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu